Cele cinci litere care contează
ă, â, î, ș, ț. Primele trei apar în majoritatea fonturilor care acoperă Europa Centrală. Ultimele două sunt cele care lipsesc, pentru că cer o formă separată, nu doar un accent adăugat peste o literă existentă.
Fundamente de design
Alegi un font, arată perfect în previzualizare, îl pui pe site — și abia peste o săptămână observi că într-un titlu ceva nu se așază. De obicei e un ț care vine din alt font, pentru că cel ales nu îl are. E o problemă specific românească și e mai frecventă decât pare.
Vali Neagu
Fondator & Design Lead · FirmaWeb
15 august 2026 · 7 min citire
Româna are cinci litere cu semne: ă, â, î, ș, ț. Primele trei se obțin adăugând un accent peste o literă care există oricum în orice font latin, așa că apar aproape peste tot. Ultimele două cer o formă desenată separat, cu o virgulă dedesubt — și exact ele lipsesc cel mai des.
Consecința nu e că textul dispare. Browserul ia litera lipsă din următorul font disponibil și o pune acolo. Rezultatul e un cuvânt scris în două fonturi, cu lățimi și proporții diferite, într-un titlu unde tocmai consistența ar trebui să fie argumentul.
Test propriu
Am citit direct tabela de caractere a fiecărui fișier și am verificat prezența celor cinci litere. Nu e o impresie vizuală — un caracter fie există în font, fie nu.
| Font | Litere prezente | Lipsesc | Verdict |
|---|---|---|---|
| Satoshi (toate greutățile) | 5/5 | — | complet |
| Manrope (latin-ext) | 3/5 | â, î | incomplet |
| Mango Grotesque | 3/5 | ș, ț | incomplet |
| Manrope (latin) | 2/5 | ă, ș, ț | incomplet |
Toate cele patru care apar aici sunt fonturi folosite curent în proiecte reale, nu cazuri exotice alese ca să demonstreze ceva.
Verificarea
ă, â, î, ș, ț. Primele trei apar în majoritatea fonturilor care acoperă Europa Centrală. Ultimele două sunt cele care lipsesc, pentru că cer o formă separată, nu doar un accent adăugat peste o literă existentă.
Româna corectă folosește ș și ț cu virgulă dedesubt. Formele cu sedilă — ş și ţ — sunt turcești și au ajuns în texte românești dintr-o eroare istorică de codificare. Multe fonturi au doar varianta cu sedilă și pare că totul e în regulă până te uiți de aproape.
Un font poate avea diacriticele complete la Regular și să le piardă la Black sau Italic. Dacă titlurile tale sunt bold, verifică exact greutatea pe care o folosești, nu fișierul pe care l-ai descărcat primul.
Întrebări frecvente
Scrie „Înălțime, șosea, țară, când, între” într-un câmp care folosește fontul respectiv și uită-te dacă vreo literă arată diferit ca lățime sau stil față de restul. Dacă ai fișierul de font, verificarea exactă se face cu un instrument care citește tabela de caractere — caută punctele de cod U+0219 (ș) și U+021B (ț). Dacă lipsesc, fontul nu le are, indiferent cum arată în previzualizarea de pe site-ul de unde l-ai luat.
Sunt două caractere diferite, cu puncte de cod diferite. Româna standard folosește virgula dedesubt (U+0219, U+021B). Sedila (U+015F, U+0163) aparține limbii turce și a ajuns în textele românești din vremea când sistemele de codificare nu aveau variantele corecte. Vizual, diferența e mică — sedila e agățată de literă, virgula stă separat sub ea — dar într-un logo sau pe un material tipărit se observă.
Unele da, altele nu, și nu se corelează cu prețul. Din cele șapte fișiere pe care le-am testat pentru acest articol, unul singur avea toate cele cinci litere în toate greutățile. Regula practică: nu presupune nimic pe baza popularității fontului, verifică fișierul pe care îl folosești efectiv.
Ai trei opțiuni oneste. Îl păstrezi și accepți că literele acelea se vor randa din fontul de rezervă, ceea ce e vizibil mai ales în titluri mari. Comanzi extinderea fontului către designerul lui, dacă licența permite — se face, dar costă. Sau alegi altul. Pentru un brand românesc, a treia variantă e de obicei cea corectă: fontul e o decizie pe ani, iar jumătate din titlurile tale vor conține ș sau ț.
Întrebarea de diacritice e independentă de cea de stil — există fonturi serif fără ș și fonturi sans complete. Alege stilul după poziționare, apoi verifică diacriticele la finaliști. Ordinea inversă te lasă cu un font pe care îl vrei și nu îl poți folosi.
Mai multe decât te-ai aștepta. Pe un site de firmă cu conținut în română, aproape jumătate din titluri conțin cel puțin una dintre ele — cuvinte obișnuite ca „prețuri”, „servicii”, „și”, „față” le poartă. De aceea o lipsă care pare marginală se vede pe jumătate din pagini.
Citește mai departe